iar*

Fac pasi marunti sa nu ma auzi. Am sa trec pe langa sufletul tau fara sa ma vezi. Ma bantuie aripile tale si imi simt sufletul inconjurat. Muzica mintii o aud ca pe un cor de ingeri sugrumati si cu sfintenia dezvirginata.

Stau iar fata in fata cu dzeu. Imaginea unui zeu infrant de propria dorinta. Oasele le are rupte in el, iar sangele inghetat in vene este doar ice berg-ul de care se va lovi. Se roaga la mine...

Greutatea ce ma apasa pe piept e doar sentimentul unei nasteri viitoare inevitabile. Am sa te pierd, ai sa ma perzi...o sa ne gasim, pierdem, repierdem...

As someone said...am dubla personalitate si mi'o dezvolt pe a treia...stare autumnala...e ciudat sa vezi sfintii rupti in gura de beti.

Dar pana la urma...tot necunoscute sunt caile dracului...care for a walk sir?