4*

Priveam pierdut trupul umed al florilor colorate, asezate simetric in geam. Le simteam fiorul rece ce le trecea prin suflul fin al picioarelor vanoase infipte cu putere in pamantul jardinierei. Simteam fiecare nerv cum tresare la scurgerea picaturilor de apa pe frunzele verzui.

---
Imaginea ta imi creaza fiori. Imi tremura fiinta sub pasul tau, iar vocea ta imi ingroapa simturile.

---
Ma simt strain intre voi. Modul in care va rupeti vertebrele dupa un orar prestabilit, ma ingretoseaza. Va aud vorbele dar nu va simt cuvintele.
Aveti sunete fade, fara sens.
O nevoie de violenta sociala imi incearca oasele. Am sa va calc omenirea in picioare!
Va vad sumbri, tristi si lipsiti de orice remuscare. Va iubiti atat de mult, incat atat sentiment imi ineaca simturile.

---
Traim dintrun suflu primordial, dintro inerte energetica inspirata de ceea ce e in jurul nostru. Am uitat sa murim. Am uitat cum sa ne descoperim si sa ne redescoperim.
Ne montam tije metalice fiecarei vertebre, fiecarui muschi. Ne actionam prin telecomanda si ne asteptam sa fim liberi.
Ne confundam fiintarea cu existenta animalica impusa de societate.

Am ajuns niste viermi ce au uitat pana si sa se tarasca cu gratie.

---

Ati ramas pierduti in mintile voastre inchise, incercand sa imi intelegeti vorbele. Vi se par lipsite de sens, o aiureala a unui schizoid obsedat de metafora. Cu cat incercati mai mult sa imi patrundeti boala, cu atat ma vedeti cazand mai repede.