4*

Ti'e frica de tine si de propriile tale idei. Ti'e frica sa nu devii o realitate anosta a unei societati de hartie.

Cum poti sa o faci astfel incat sa transformi un drept fundamental intr-un act suprem de eliberare? Sa transformi ceva banal intr-o opera de arta a vietii?

Un nene zicea ca e by default asa. Angoasa existentei isi gaseste nasul doar apeland la extrema. Nimeni nu ajunge acolo in urma unei analize rationale a vietii.Nu intamplarile exterioare duc la schimbarea temperaturii normale a vietii, ci dezechilibrul interior. Ai cedat unor intamplari care...poate si mie mi se par hilare.

Este un capriciu, nu o afirmare a vietii. Faptul ca tu crezi in moralitatea dreptului este atat de impresionant incat nu ar mai trebui sa caut motivele ce te determina. Te apreciez pentru ca esti capabil de trairi interioare impresionante; dar la ce folos...daca nu ai contact cu realitatile vietii.

Ceea ce iti lipseste tie este rationarea luptei pentru cautarea adevarului. Tu vezi asta ca singura certitudine a vietii, ca un refugiu. Tu crezi ca “Nu exista argumente pentru a trai. Acela care a ajuns la limita mai poate umbla cu argumente, cu cauze, efecte, consideratii morale etc? Evident nu. Aceluia nu’i mai raman decat motive nemotivate spre a trai. In culmea disperarii pasiunea absurdului e singura care mai arunca o lumina demonica in haos.“

Si totusi cum o poti face cu gratie?