Faimosul grup de cercetatori britanici, care stiu totul despre tot si ce nu e inca cuprins in tot urmeaza sa fie cercetat si adaugat, au descoperit ca buburuzele cresc in copaci. Se dezvolta in ciorchine pana se coc si cad. In cadere, spun oamenii de stiinta, isi deschid aripile si isi iau zborul catre zone aleatoriu alese.
Photo's made by pkmousie Give credit to the guy!! :D
Finalitate...de ce mereu, orice face omul trebuie sa aiba o finalitate? Numai animalele fac lucrul asta... Adica pana la urma de ce nu putem face un lucru doar pentru a'l face? Ai putea spune acum: bine, daca ne f**em, o facem doar ca sa o facem. Ok, dar pana la urma si asta are o finalitate...placerea de a te simti in interiorul unei femei..placerea de a simti ceva exterior tie care cateva secunde devine parte din tine. Un schimb perfid de lichide. Un furt nesimtit de energie.
De ce trebuie mereu sa existe un motiv? Cer finalitatea, dar nu ii inteleg rostul. Atitudine pur animalica a fiintei umane. Atitudine de care nu ma pot detasa, oricat as incerca. Imi dau seama ca sunt prinsa de tine. Totul se reduce la ceea ce pot face eu pentru tine...astfel incat sa imi fie mie bine, tot din punctul tau de vedere.
Cel mai probabil, cat de curand, am sa ma retrag, salutand respectuos cu o reverenta, atingand pamantul cu nasul si am sa iti urez numai bine in viata si fericire si sa iti dea dumnezo sanatatea mea mintala.
Pana atunci, am sa fiu incontinuare fiinta sociabila si bine crescuta, pe care te poti baza si pe umarul careia poti sa plangi cand ai nevoie...ca vorba aia are forma de galeata fara fund.
Fac pasi marunti sa nu ma auzi. Am sa trec pe langa sufletul tau fara sa ma vezi. Ma bantuie aripile tale si imi simt sufletul inconjurat. Muzica mintii o aud ca pe un cor de ingeri sugrumati si cu sfintenia dezvirginata.
Stau iar fata in fata cu dzeu. Imaginea unui zeu infrant de propria dorinta. Oasele le are rupte in el, iar sangele inghetat in vene este doar ice berg-ul de care se va lovi. Se roaga la mine...
Greutatea ce ma apasa pe piept e doar sentimentul unei nasteri viitoare inevitabile. Am sa te pierd, ai sa ma perzi...o sa ne gasim, pierdem, repierdem...
As someone said...am dubla personalitate si mi'o dezvolt pe a treia...stare autumnala...e ciudat sa vezi sfintii rupti in gura de beti.
Dar pana la urma...tot necunoscute sunt caile dracului...care for a walk sir?
Uneori mi se intampla sa meditez cu mine. Se intampla atunci cand ma imbatam cu apa de ploaie a propriilor 'reusite'. Atunci ma culcam pe o ureche si incepeam sa vorbesc cu mine. Concluzia personala era ca sunt cel mai inteligent om pe care l'am intalnit, sunt singurul cu care ma pot intelege. Discutiile cu mine erau cat se poate de variate, inutile si in cele mai multe cazuri neconstructive.
Ma iubeam prea mult si eram prea mare incat sa mai incapa altcineva in mintea mea inafara de mine. Dar vorba poetului...vreme trece...vreme vine si cand a batut ramu'n geam, mi'am bagat p**a s'am taiat craca. Am facut prea mult loc, l'am dat pe mine afara si ca urmare a granitelor deschise...a intrat ca tancu cu bocancu, calcand totul in picioare.
S'a ales praful.
PS: se'ntrezare in departare un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ. Sa'i tai craca? Sa nu io tai...?
Of..Piatra Neamt...Am fost zilele trecute in vizita la rude...
-Alexandra?
-Da...
-Vai...ce ai crescut fata mea...
-Da matusa, am crescut...
-Pacat..
...asa o fi cand ajungi pe la 80? Sau doar asa o fi...?
Painful anyways...
Priveam pierdut trupul umed al florilor colorate, asezate simetric in geam. Le simteam fiorul rece ce le trecea prin suflul fin al picioarelor vanoase infipte cu putere in pamantul jardinierei. Simteam fiecare nerv cum tresare la scurgerea picaturilor de apa pe frunzele verzui.
---
Imaginea ta imi creaza fiori. Imi tremura fiinta sub pasul tau, iar vocea ta imi ingroapa simturile.
---
Ma simt strain intre voi. Modul in care va rupeti vertebrele dupa un orar prestabilit, ma ingretoseaza. Va aud vorbele dar nu va simt cuvintele.
Aveti sunete fade, fara sens.
O nevoie de violenta sociala imi incearca oasele. Am sa va calc omenirea in picioare!
Va vad sumbri, tristi si lipsiti de orice remuscare. Va iubiti atat de mult, incat atat sentiment imi ineaca simturile.
---
Traim dintrun suflu primordial, dintro inerte energetica inspirata de ceea ce e in jurul nostru. Am uitat sa murim. Am uitat cum sa ne descoperim si sa ne redescoperim.
Ne montam tije metalice fiecarei vertebre, fiecarui muschi. Ne actionam prin telecomanda si ne asteptam sa fim liberi.
Ne confundam fiintarea cu existenta animalica impusa de societate.
Am ajuns niste viermi ce au uitat pana si sa se tarasca cu gratie.
---
Ati ramas pierduti in mintile voastre inchise, incercand sa imi intelegeti vorbele. Vi se par lipsite de sens, o aiureala a unui schizoid obsedat de metafora. Cu cat incercati mai mult sa imi patrundeti boala, cu atat ma vedeti cazand mai repede.
Filosofic vorbind, m'am rupt iar in mii de bucati, tocmai cand reusisem sa ma adun. Ca urmare...tocmai mi'am demonstrat pentru a mia oara ca am incredere oarba in oameni. O lectie pe care nu am invatat'o pana acum... se pare ca. De data asta am trecut-o pe lista lucrurilor pe care trebuie sa le invat urgent.
Simt ca 'evoluez'. In ultima vreme mi se dezvolta,intr-un ritm atroce, instinctele criminale.Cred ca am ajuns la un refuz existential care ma impinge cu bunavointa catre origini. Mai exact, catre statutul de cucoana de neanderthal cu bata in mana care'si cere dreptul. Renunt la feminitate si la zambetul suav de domnita cu parul balai. Azi, de exemplu, m'am surprins numarand topoare...'un topor...doua topoare...trei topoare'...penibil.
Dar sa mai radem nitel...
Azi cred ca m'au intrebat pe putin 7 oameni cum ma simt,ce mai fac, cum sunt. Explicatii nu mai am si nu mai vad rostul in a mai spune ceva. So...check the tune bellow. If u get it...u get it...if not, sucks for you :P
In cazul in care sunteti in dubii in ceea ce priveste cadoul de pasti ce urmeaza sa mi-l cumparati - one .50 cal Desert Eagle will do just fine.
Multumesc anticipat
- Why is the snowman looking at the snowball??
- He is contemplating the snowman evolution
- Dom' profesor, de ce toata lumea se trage din Adam si Eva , si numai noi romanii ne tragem din Traian si Decebal?
- Ei erau conducatorii a doua popoare.
- Asta inseamna ca unul dintre cei doi conducatori era conducatoare....
- Nu, asta inseamna ca cele doua popoare s'au contopit.
- ???
- Ce nu ai inteles?
- Atunci unul din popoare era mascul: un popor +o popoara= Romania
Si uite asa, din cand in cand, mai dau peste cate ceva care, cu o gratie absoluta, ma pocneste peste ceafa; ma tranteste la pamant si ma taraste prin noroiale memoriei mele. Memorie de altfel stupida si buna de nimic...
M'am pierdut iar pe undeva pe drum incoace. Ma ameteste orasul asta. Nu stiu, sincer, daca m'am simtit undeva mai singura ca aici. Prieteni am cat incape, locuri dragute care ma fac sa zambesc sunt peste tot...dar nimic parca nu acopera un oares'care gol. Inca caut...pana mea.
Daca gasesc, va anunt:)
playah playa: mergi in parc si cauta'l pe oli laur asta...
ileana consanzeana: da nush cum arata!!!
playah playa: bine ca'ti place...
ileana consanzeana: da
-------
Jur ca nu mai beau!!
Ora 16:15...duminica - in nici un caz o ora la care ar trebui sa ajunga acasa o don'soara respectabila ca mine.
Nici daca as fi vrut nu as fi putut ajunge mai repede. Inca resimt socul vestilor "exceptionale" din ultimele zile. Aseara, evident, a mai venit una! Desi simt nevoia sa o urlu din mine, nu o voi face - trebili personale raman personale.
Ma consolez cu ideea ca un rau nu vine niciodata singur si de aici si speranta ca atunci cand o aparea soarele si pe partea asta de planeta o sa fie vara...dar indiferent de ce sperante absurde sau nu am, acum clar e o perioada in care dorinta de a impusca rate in Dorobanti devine din ce in ce mai mare si mai sadica.
In concluzie
1. A fost un pseudo-party oarecum reusit. M'am intins la vorba cu prietenii corporatisti pana spre dimineata, cand, din cauza fumului si zidului de sticle insirat pe masa, am decis sa punem punct barfei.
2.Surprinzator, nu am ajuns acasa..cel putin nu acasa la mine...
3.Lipsa unui umar pe care sa ma intind mai ca ma trantea cu capu' de toti peretii ....dar contrar crizei financiare berea abunda prin baruri, si ferice de noi, cei ce o incearcam ca ne face KO inainte sa mai simtim ceva.
4. Jur din nou pentru a mia oara ca nu mai beau!!
Dar ce conteaza? canapeaua a fost comoda si cafeaua excelenta.
A 4 a cafea pe ziua de azi. O beau in speranta ca poate voi uita totul, ca poate odata cu parfumul ei va disparea si amintirea zilelor trecute. Inghit tigara dupa tigara si'mi fumez lacrimile doar ca sa trec peste.
A fost inca o seara apatica in club...identica cu cea care tocmai se pregateste sa inceapa si cu nimic diferita de cele trecute. Discutii monotone conturate de zambete pe buze.
"- Bei cafea la ora asta??
- Here's your sign...
- Ia o bere...e mai ok!
- Am baut deja 5 si nici nu m'a luat ameteala...mai bag o cafea si dau in supradoza de cofeina...that should do the trick...
- Esti nebuna...
- Parerile personale fara un fundament stiintific omologat nu se iau in considerare!"
Dar da...ma voi duce iar...cu aceasi oameni ...in aceleasi locuri...sa vad aceleasi zambete...sa port aceleasi discutii. Si da, reveriile ma vor pocni din nou cu aceeasi gratie, aducand in fata inutilitatea cafelei; dar fara ele as fi "cam" singura. :(
- Canta-mi ceva femeie! Hai, ca doar suntem romani, codru-i frate cu noi...canta ca-n codru...canta ca-n frac-tu.
L-am privit cu dispret si am inceput sa ridic praful de pe masa.
- Nu-mi trebe! Nu-mi trebe nimic, m-auzi?
- Esti proasta, fa!
Imi aparu in fata un zid verde; imi parea ca il atingeam usor si ca ma cufundam in el cu toata fiinta mea. Aveam senzatia unei atingeri celeste eterne, de care nu ma puteam desprinde. Voiam sa vad caramizile, dar starea aceea de liniste de dinaintea furtunii si indiferenta fata de realitate ma facu sa las undeva departe de mine complexul partii; priveam zidul in toata splendoarea lui. De acolo de sus, din Zid, vedeam lumea. O lume plina de oase si cartilagii; numai legaturi. Mi se parea o enorma panza de paianjen, o panza de calciu, facuta din schelete imbracate.
Ce imaginatie....odata tinusem soarele intr-o mana si luna in cealalta, iar stelele imi stateau in fata si jucam popice cu ele. Prima data aruncasem soarele si nimerii jumatate din stele, apoi am aruncat luna, dar nu am mai nimerit nimic; mai aveam jumatate din stele. Trebuia sa le daram. No balls.
Fugii dupa ele...a, da fugii! Si de la capat.
A good friend of mine once said: "You don't suffer form insanity... you enjoy every minute of it. Because you realize that all that we see and all that we do it's just an Illusion....". The truth behind the words of a friend.
I'm afraid of myself and of my own ideas. I'm afraid i will become reality. A dull reality of a paper society. I'm hiding, running, chasing the insanity.
The inner battle fields are filed with tears like acid from the loss inside me.
I've hanged myself with my own life line and i buried myself in fire, hopping that i wont become a dull reality of a paper society.
Mi-am pus cenusa in cap, intr-un refuz total de asimilare a situatiei actuale. Prefer sa dau din cap, ca da, ca apoi sa dau ca nu si intr-un final sa fac tot ca mine. Refuz din ce in ce mai mult lumea inconjuratoare.
Nebunia ultimului an, incheiat oficial ieri, imi aduce aminte, din ce in ce mai des, de tot felul de situatii si intamplari, care mai de care mai diferite si mai normale. Fiecare element din jurul meu imi trezeste reverii ale trecutului. Fiecare bataie a vantului imi aduce cate un miros al lucrurilor ce au fost.
Ma simt invaluit in viata deja traita si fortat sa joc din nou acelasi joc, iar si iar, fara incetare. As vrea macar sa stiu macar o parte din regulile lui...
Nu am mai scris nimic de mai bine de un an. Dar iata ca a venit muza si prin asternuturile mele si ma impinse la cuvinte.
Sunt eco-friendly, asa ca renunt din nou la hartie cu gandul de a abuza de paginile virtuale.
Sa vedem ce o iesi...:)
